luni, 31 ianuarie 2011

Amanita caesarea-Crăiţă, Burete domnesc, Roiniţă, Ouşoare

O ciupercă despre care scriu cu plăcerea deosebită a aducerii aminte. Trebuie    să-i  mulţumesc vizitatorului floareamircea89 care mi-a dat impulsul, şi indirect ideea de a scrie despre Amanita caesarea. Din nefericire aici în nordul ţării nu cresc aceste delicioase ciuperci. Am locuit însă în vremea copilăriei pe malul Dunării, unde cresc, sunt cunoscute şi apreciate la adevărata lor valoare. Mama mea le gătea doar pane. Acum stau şi mă întreb dacă mai apuca şi ea să mănânce, pentru că eu şi tatăl meu le mâncam (de cele mai multe ori fără pâine sau orice altceva) fierbinţi imediat ce le prăjea.
"Conform unei epigrame a lui Martial, poţi încredinţa unui servitor aur sau argint, dar în nici un caz aceste ciuperci din care s-ar înfrupta cu siguranţă. Era ciuperca cea mai preţuită de romani : ciuperca împăraţilor, după cum sugerează şi numele, iar adevăraţii gurmanzi o consideră şi astăzi cea mai gustoasă ciupercă." - citat din Suplimentul Estival Tribuna 1983.
Creşte în zonele cu climă mai caldă (în zona mediteraneană) din iulie până în septembrie, în pădurile de foioase, în apropierea castanilor şi stejarilor.


Pălăria are o culoare foarte frumoasă roşu-portocaliu care atrage privirea de la distanţă. La început are forma unui ou, fapt pentru care în unele zone se mai numesc Ouşoare, cum de altfel le spun şi italienii: Ovolo.

După ce iese din ou, pălăria este semisferică, cu timpul devenind întinsă ca o umbrelă deschisă. Cuticula (stratul colorat ce îmbracă pălăria) este mătăsoasă, netedă şi lucioasă şi poate fi îndepărtată cu uşurinţă. Uneori găsim resturi de volvă pe cuticulă.
Pe margini pălăria este uşor striată. Diametrul caracteristic este de 5-15 cm.

Stratul fertil este reprezentat de lamele foarte apropiate de culoare galben intens.

Piciorul are aceeaşi culoare galben intens ca şi lamelele. Prezintă volvă bine dezvoltată (fosta "coajă" a oului din care s-a dezvoltat), albă, groasă. Sub pălărie putem observa un guleraş frumos galben. Piciorul este gros, cărnos, mai subţire sub pălărie.
Înălţimea caracteristică e de 7-12 cm, iar grosimea de 1,5-2 cm.

Carnea este alb-gălbuie, colorată mai intens sub cuticulă : galben sau galben-roşiatic. Este moale cu gust şi miros foarte plăcut de ciupercă.



Se poate confunda foarte uşor cu Amanita phalloides  atunci când încă nu a "ieşit din ou". Însă în secţiune, aşa cum se observă şi în poza de mai sus, la Amanita caesarea  se observa deja pălăria colorată.
Se mai poate confunda la maturitate cu Amanita muscaria şi Amanita aureola, ambele otrăvitoare. Diferenţa este însă evidentă : Amanita caesarea are piciorul şi lamelele galbene spre deosebire de Amanita muscaria şi Amanita aureola  la care sunt albe.


Aşa cum v-am obişnuit vă ofer şi un videoclip. E de-a dreptul enervant cât de multe şi frumoase Crăiţe (Amanita caesarea) găseşte individul (eu una mor de poftă), dar calitatea imaginii m-a convins.



 

18 comentarii:

  1. Nici eu nu am gasit in copilarie aceasta ciuperca dar pe aici prin zona Deva-Ilia creste din abundenta incepind din luna iulie mai ales dupa niste ploi bune.Personal nu am gasit pina acum decit vreo trei exemplare ,dar din spusele consatenilor mei craita creste in anumite poieni in padurea de stejar,care este majoritara pe aici si aceste locuri le tin secrete.La vara am sa imi fac timp special sa o caut pentru ca am neglijat-o pina acum.Sa auzim de bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. salut. Ma cheama Adina, sunt din Bucuresti si pe aici nu am unde sa culeg ciuperci, dar sunt si eu virusata. Am cules si invatat cateva ciuperci in Germania, culmea, a trebuit sa plec la 2000km ca sa invat asta. Am avut si carti din care sa ma documentez.
    Am gasit acolo o ciuperca, nu am idee daca se gaseste si la noi, eu am gasit-o in padure de conifere. Se numeste Eispilz, daca o cauti pe google cu numele asta la imagini, vezi despre ce este vb. creste pe buturugi putrede, e destul de rara, si totusi daca esti atent si o cauti inadins se strange destul. Are aspect gelatinos, carne semitransparenta, si gust placut neutru, cam ca un zgarci moale. Nu se mananca gatita, pt ca se intareste, dar este delicioasa cruda in salata. Si ce este mai important, nu se poate confunda cu nici o alta. Eu am gasit-o si am cercetat cartea acasa, apoi mi-am luat inima in dinti sa o incerc. Data urmatoare m-am uitat pe toate buturugile dupa ea. In general e micuta, nu-ti sare in ochi nici prin dimensiuni, nici prin culoare, care poate fi de la alb, maro sau gri pal semitransparent. Ai idee daca se gaseste si la noi?
    Alta experienta a mea cu ciupercile, am gasit si am cules Leccinum testaceo-scabrum, nu stiu cum se numeste la noi. in unele carti scrie ca este comestibila, in altele ca la unele persoane poate da crampe intestinale, etc. Ei, am mancat, si am crezut ca mor, cateva zile mi-a fost foarte rau, crampe foarte dureroase. Nu as recomanda nimanui sa manance. Nu au toti aceasta reactie, dar unii, printre care si eu, da. Si senzatia e tare naspa, nu e de riscat.
    E frumoasa ideea ta, si educativa, mie imi este foarte de folos. Invat lucruri interesante. Scuza-mi comment-ul prea lung.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ambele se gasesc in Romania.
      Eispilz nu stiam ca este comestibila. Eu nu cred ca aş incerca. Aspectul gelatinos ma dezgusta.
      Leccinum testaceoscabrum o cunosc sub denumirea manatarca de plop. Dupa cate stiu nu este comestibila. Nu trebuie confundata cu celelate speci de manatarci.

      Ștergere
  3. Aşa cum am mai spus mă bucur nespus când găsesc comentarii. De această dată, Adina trebuie să-ţi mărturisesc că am avut şi eu ceva de învăţat. Din nefericire nu pot să-ţi dau acum un răspuns clar la întrebarea dacă Pseudohydnum gelatinosum (Eispilz) se găseşte şi la noi.Tind să cred că se găseşte deoarece acum câţiva ani am văzut o ciupercă care corespunde imaginii, dar neştiind nimic despre ea nu am reuşit să aflu dacă e sau nu comestibilă. Dacă era vorba despre această ciupercă, pot spune doar că am găsit-o într-o pădure bătrână de brazi la munte, în nordul Moldovei. Despre Leccinum testaceoscabrum pot spune doar că din nefericire eşti probabil foarte sensibilă şi atunci trebuie să eviţi ciupercile despre care se menţionează că pot avea reacţii neplăcute.Te mai aştept cu drag cu comentarii oricât de lungi. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna, sunt Carmen din Timis
    ma bucur nespus de mult ca a plouat azi, sper ca maine sa gasesc craite si galbiori.
    Saptamana asta am gasit o singura craita, intr-un loc cu umezeala.
    Eu merg de foarte mult timp la cules si pun si pe iarna in ulei ( modalitate de conservare indragita de noi .
    Merita sa le culegi sunt foarte gustoase...ai mei nu sunt "virusati" nu le place nici sa culeaga si nici nu se omoara cu mancatul lor.
    Le este groaza deja cand incepe sezonul pentru ca 3-4 luni predomina mancarurile din si cu ciuperci :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi pare rau ca nu ai reusit sa-i "virusezi". Eu am reusit sa-i inoculez sotului si placerea de a culege si cea de a manca ciuperci. Oricum, inteleg ca si ai tai ii mananca de voie, de nevoie :). Mult succes la cules, si daca ai retete interesante te invit sa le postam pe blogul cu retete.

    RăspundețiȘtergere
  6. sint din hd si am fost zilele trecute in padure dupa craite.am gasit asa multe ca nici nu mai stiu ce sa fac cu ele.de la tatal meu stiu ca e mare minune ca in anul acesta s-au facut atit de multe.sint ani cind nu cresc mai deloc.dint extrem de delicioase.nu stiu daca sint la fel de bune daca le congelez.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt geloasa rau de tot! Aici nu cresc craite si mor de pofta. Da le poti congela, dar ca absolut orice aliment congelat nu au cum sa fie chiar la fel de bune ca cele proaspete. Pofta buna la craite! Trimite-mi si mie vreo doua poze, sa-mi mai treaca pofta.

    RăspundețiȘtergere
  8. am gasit astazi patru bucati superbe

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Luise ,
    Te astept cu mare drag pe blogul meu sa vezi minunatele craite gasite de noi saptamana trecuta !!! Si azi am fost in cautari, insa am gasit mai putine ca saptamana trecuta , de data aceasta am gasit mai multe champignoane !! ;) Iti multumesc din nou ptr minunatele informatii de pe bogul tau !!! Il recomand cu mare drag tuturor celor care vor sa cunoasca mai bine ciupercile !!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Intradevar, pozele sunt superbe! Ii invit pe totii iubitorii craitelor sa le admire aici :http://catkitchen.wordpress.com/

    RăspundețiȘtergere
  11. incercati spupa de taietei cu craite. e ceva de vis

    RăspundețiȘtergere
  12. Răspunsuri
    1. Habar n-am. Eu sincer nu le-as vinde cu nici un chip. Chiar sunt curioasa sa aflu si eu cine vinde asa ceva si cu cat!

      Ștergere
  13. Si la noi in Valcea ies acum craitele
    Sunt cu adevarat delicioase!

    RăspundețiȘtergere